Gânduri despre acceptare

A ne accepta pe noi înșine înseamnă să ne valorificăm atât imperfecțiunile, cât și calitățile. Sandra Bierig

Atunci când vine vorba de acceptare, majoritatea oamenilor susțin că se acceptă pe ei înșiși, că își acceptă viața, evenimentele care se derulează și totul pare că este armonios. Acceptă că își creează realitatea, că sunt cauza a tot ceea ce se întâmplă în universal lor linear. Și cu toate acestea, căderea în ipostaza de victimă este aceea care neagă practic acest nivel al acceptării.

Însăși acceptarea în totalitate a  acestei stări de victimizare  este cheia depășirii acestea. De multe ori, oamenii preferă să se identifice cu această stare de victimizare și să se manifeste atât în plan interior, cât și exterior din acest arhetip al victimei.

Louise Hay scria într-una din carțile ei : “Este atât de comod să joci rolul de victimă, deoarece întotdeauna altcineva e de vină.”

Cum se atinge nivelul de conștință al acceptării?

În universul linear, totul este guvernat de legile cauză-efect și acțiune-reacțiune. În acest context, sursa și creatorul experienței este chiar omul însuși.

Asumarea responsabilității pentru propria viață și acceptarea tuturor evenimentelor ce se succed este una din cheile de accesare ale acestui nivel de conștiință.

Acceptarea deschide porțile către stări noi de percepție, o înțelegere mai profundă a lumii și către iertare, iubire, pace si bucurie.

Acceptarea este mereu inofensivă pentru că nu încearcă să-i determine pe alții să facă ceva anume, să-i judece, să-i schimbe sau să-i domine.

Acceptarea reprezintă un stadiu al conștinței care nu face “diferența” între dualități “bine/rău”, “lumină/întuneric” și poate depăși tendința de a critica.  De asemenea, aceasta dă naștere libertății de a fi împăcat atât cu părerile, opiniile, valorile tale, cât și cu ale celor din jurul tău.

Atunci când omul se  acceptă pe el însuși se schimbă viziunea asupra lui, iar aceasta îl ajută în procesul său de vindecare. Astfel, se deschid noi dimensiuni ale conștiinței sale care îi permit să se ierte și să se iubească pentru ceea ce este.

Fie că acceptă sau nu, fiecare om este liber să își trăiască viața așa cum îi place lui, indiferent de părerile și influențele exterioare.

În acest fel, un om poate accepta o situație exact așa cum este ea, asumându-și responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în viața lui.

Acest nivelul de conștiință al acceptării deschide noi orizonturi către înțelegerea mai profundă a legilor acestui univers și îi conferă omului statutul de creator.

Totul este exact așa cum trebuie să fie!

Pentru cei ce sunt interesați de acest subiect al creșterii nivelului de conștiință, vă recomand cu drag cărțile scrise de David R. Hawkins.