Cum poți să recunoști mentalitatea de victimă?

Am decis să scriu despre acest subiect pentru că există foarte mulți oameni care funcționează în acest tipar de victimă. Este important să recunoaștem acest tipar pentru a știi cum putem să abordăm o interacțiune cu o astfel de persoană, atunci când avem de a face cu aceasta, având în vedere nevoile acesteia, fără a pica în rolul de salvator și fără a ne transforma în agresori.

Unde își are rădăcina tiparul de victimă?

Energia de victimă se activează încă din copilărie, atunci când suntem nevoiți să ne subordonăm autorității celor din jur. Aceștia ne arată cum este organizată și cum funcționează această lume, proiectând asupra noastră convingerile lor. Este foarte important să înțelegem că fiecare dintre noi are sistemul său de gândire, își construiește comportamentul și ia decizii pe baza acestui sistem de convingeri. Fiecare om sau sistem proiectează convingerile sale asupra noastră încă din copilărie. Aceste convingeri pot sau nu, să se alinieze cu sistemele noastre de gândire și să ne satisfacă nevoile. Astfel, se poate ajunge la victimizare în raport cu: părinții, societatea, astrele, Dumnezeu, sistemul politic, sistemul financiar, chiar și cu sistemul de educație.

Caracteristici:

• Dinamica rolului de victimă: învinovățirea celorlalți pentru calitatea vieții pe care o trăiesc. Așa cum spuneam mai sus principalii „vinovați” pentru nefericirea lor pot fi: părinții, Dumnezeu, societatea, sistemul, toți cei care au impus într-un fel sau altul convingeri. Unii oameni ajung să fie „salvați” de atât de multe ori, încât ajung să nu mai considere că este o responsabilitate pentru ei să își rezolve pe cont propriu situațiile din viețile lor. Acesta este și unul dintre motivele pentru care salvatorii sunt cei care împuternicesc comportamentul de victimă.

• Din punct de vedere emoțional, aceștia își plâng neputința în fața situațiilor din viețile lor, pentru că nu simt că au vreo putere asupra situațiilor create. Practic, convingerea de bază a acestora este că nu se pot descurca pe cont propriu și nu își asumă responsabilitatea pentru situațiile pe care le creează in viețile lor. În general, nu își asumă responsabilitatea pentru deciziile lor, iar dacă lucrurile nu merg așa cum și-au propus ei, mereu se găsește o persoană responsabilă pentru modul în care s-au derulat evenimentele. Aceștia atrag astfel, salvatori, persoane care să vină și să le rezolve situațiile. Totuși, nici așa nu este bine pentru victime, pentru că aceștia au nevoie de identitate și de autonomie și nu se vor simți confortabil decât dacă lucrurile se rezolvă așa cum le-ar plăcea lor. Pe lângă învinovățire și neputință, victima este caracterizată și de teama de eșec. Nu simte că poate să facă față provocărilor vieții, ceea ce o face să fie închisă față de perspectiva schimbării și să își traiască viața într-o zonă de confort.

• Din punct de vedere mental, acești oameni trăiesc cu impresia că nu pot schimba nimic în viețile lor, pentru că nu pot influența nimic din ceea ce se întâmplă în viețile lor. Limbajul folosit de aceștia reflectă tiparul de gândire pe care îl manifestă și este un indicator important în recunoașterea mentalității de victimă. Acesta reflectă de cele mai multe ori, transferul de responsabilitate asupra celor din jurul lor, printr-o gândire de tip reactiv, adică concentrându-se pe ceea ce se întâmplă în jurul lor și nu pot schimba. Acest tipar de gândire, nu face altceva decât să sporească această stare interioară de victimizare. Acești oameni sunt rigizi de obicei, tocmai pentru că sunt încastrați în sistemele lor de gândire, ale lor sau preluate de la alții și se opun de multe ori schimbării, chiar dacă de multe ori aceasta poate să fie benefică pentru ei, asta pentru că ei nu simt in interiorul lor că merită să primească ceea ce este mai bun. Valorizarea de sine este foarte scazută. Aceștia preferă să transfere responsabilitatea celor din jurul lor, astfel căutând „salvarea” din exterior, în loc să se concentreze pe ceea ce pot face și să își asume responsabilitatea pentru viețile lor și pentru deciziile pe care le iau, gândind proactiv. Gândirea lor este preponderent negativă, se concentrează în special pe lucrurule care nu funcționează, însă nu cu scopul de a le rezolva, pentru că nu simt că au puterea să schimbe ceva, ci pentru a se plânge și a atrage „salvatorii”.

• Beneficiul acestui rol: Având un self-esteem scăzut de cele mai multe ori, aceștia rămân ancorați în acest tipar, pentru că prin victimizare, stârnesc uneori atenția, simpatia, compasiunea sau chiar nevoia oamenilor de a-i salva și de a le curma suferința, chiar dacă încă de la început victimele nu caută să schimbe ceva, ci doar să se hraneasca emoțional și să își descarce durerea și frustrările. O persoană cu mentalitate de victimă poate să depășească mai ușor acest tipar, în momentul în care conștientizează că ceea ce caută de fapt este afecțiunea celor din jur și o obține prin acest tipar comportamental. Din acest punct, poate să facă primii pași pentru a depăși zona de confort.